Stereotipul nr. 3: Muzica şi dansul

Mai ales în literatură, dansul este considerat o trăsătură autentică a culturii tradiţionale a romilor şi este utilizat pentru a-i reprezenta ca „exotici”. Romii nu dansează în mod obişnuit, ci numai dacă acesta reprezintă o tradiţie a ţării în care trăiesc (ca de exemplu în Spania şi sud-estul Europei).

Muzica reprezintă mai mult o caracteristică sau un mijloc de negoţ care i-a ajutat să supravieţuiască decât o trăsătură a culturii romani. Nu toţi romii sunt muzicieni dar anumite grupuri s-au specializat. După ce au studiat ca pe o profesie muzica câţiva au devenit faimoşi. În multe ţări, muzicanţii romi sunt deseori angajaţi la nunţi sau alte ocazii speciale de către populaţia majoritară. La aceste evenimente ei cântă orice doresc „gadje” să asculte, nu muzica lor tradiţională. Mai mult, specialiştii au făcut o distincţie clară între muzica folk non-romă cântată în manieră romani şi adevărata muzică tradiţională romani: Romane purane gilia.