Stereotipul nr. 14: Ocuparea forţei de muncă

Romii deseori sunt văzuţi ca timizi când e vorba de muncă, sau că preferă să trăiască din ajutorul social decât să-şi caute un loc de muncă.  Această imagine e departe de realitatea majorităţii romilor. Nu trebuie negat că există romi care preferă să trăiască din ajutorul social, dar acest lucru poate fi găsit şi la celelalte grupuri etnice, ca şi la majoritatea populaţiei. Problema crucială nu este dacă romii vor să lucreze ci care este locul de muncă pe care-l pot găsi, dacă îl găsesc: romii sunt practic invizibili în sectorul serviciilor. Nu există şoferi de taxi romi, asistenţi de magazin romi, chelnări sau portari romi. Depăşeşte imaginaţia multora să angajeze o femeie de serviciu romă, pentru a nu mai vorbi de o bonă romă.

Dacă romii găsesc un loc de muncă, acesta este greu din punct de vedere fizic, de multe ori periculos şi prost plătit. În multe cazuri, transportul de la sau la muncă consumă cea mai mare parte a salariului. Romii sunt angajaţi ca gunoieri, pentru lucrul la câmp sau la pădure, deci în cele mai proaste locuri de muncă. Neavând locuri de muncă, romii sunt deseori forţaţi să lucreze la negru. În timp ce şomajul este în general mare în Europa de Est, rata şomajului la romi (în unele stabilimente de 100%)  nu se poate compara în nici un fel cu cea a majorităţii populaţiei. Numai îmbunătăţirea educaţiei nu va fi suficientă pentru a asigura o mai bună ocupare a forţei de muncă romă. La nivelul angajatorilor şi al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă trebuie schimbată atitudinea. Nimic însă nu poate fi schimbat dacă stereotipurile obişnuite despre romi nu sunt puse în discuţie. De ce nu ar putea romii să lucreze bine şi responsabil? Mulţi non-romi nu suportă ideea angajării romilor în poziţii superioare. Angajatorii deseori nu doresc să angajeze romi nici ca muncitori, obligându-i astfel să lucreze la negru.