Stereotipul nr. 16: Romii şi societatea

Deseori romii sunt prezentaţi ca fără cuvânt, nedorind să se integreze în societate. Dar atunci când mulţi non-romi nu au încredere în romi este foarte greu să doreşti să faci parte din întreg. „Integrarea” înseamnă deseori pierderea culturii rome fără a fi acceptaţi pe deplin de majoritatea populaţiei. Chiar şi romii educaţi care au trăit în mijlocul populaţiei majoritare toată viaţa lor trebuie să facă faţă excluderii. Teama de a fi respinşi este uneori atât de prezentă încât unii romi şi-au ascuns originea etnică pentru a continua să trăiască în societate, nu la marginea ei. Atât timp cât căsătoria cu romii sau permiterea căsătoriei copilului cuiva cu un rom sunt încă tabu-uri pentru mulţi, nu se poate vorbi de dorinţa romilor de a nu se integra. Marginalizarea, atunci când este cazul, este şi a fost mai mult o strategie de supravieţuire, decât o alegere liberă.

Pasivitatea
Mulţi oameni acuză romii pentru că nu fac nimic pentru a-şi îmbunătăţi propria situaţie. Această acuzaţie se referă la situaţia lor financiară şi la ocuparea forţei de muncă, educaţie sau locuinţă.

Trebuie să ne amintim că jumătate dintre romii din Europa au fost sclavi timp de 500 de ani. În tot acest timp le-a fost interzis să înveţe să citească şi să scrie sau să se revolte împotriva tratamentului inuman şi au fost aspru pedepsiţi. Uciderea romilor sclavi era atât de obişnuită încât multe cazuri nici nu au mai fost înregistrate. Chiar şi astăzi violenţa împotriva romilor de multe ori trece neobservată. Secole de pasivitate forţată face ca mişcările pentru revendicarea drepturilor să fie greu încurajate. Solicitarea drepturilor este încă periculoasă. Activiştii romi în multe ţări se confruntă cu hărţuiri şi violenţe fizice din partea autorităţilor, inclusiv din partea poliţiei.

Reputaţia
În multe ţări est europene majoritatea populaţiei spune că romii fac de râs reputaţia ţării lor atunci când migrează în alte ţări. Afară de faptul că reputaţia nu este un concept utilizat în politicile vestice, tratamentul romilor şi nu felul în care se comportă trebuie menţionat împotriva statelor din care aceştia au venit.

Într-o statistică recentă, 70% spun că romilor trebuie să li se interzică dreptul de a călători în străinătate, chiar şi atunci când toate condiţiile sunt întrunite. 

De asemenea, românii văd romii ca terfelind imaginea internaţională a ţării şi, în particular, afectând perspectivele de integrare în Europa. Acest lucru a fost garantat anul trecut când articole de top au apărut în media franceze care au afirmat că imigranţii romi români au fost responsabili pentru creşterea ratei de criminalitate în Franţa. Alte media europene au continuat imediat. Ca rezultat, guvernul francez a impus restricţii de viză care au afectat toţi românii. De atunci guvernul francez a retras acele restricţii dar răul făcut imaginii romilor rămâne .

În septembrie 2006 un membru rom al Parlamentului European a fost victima unor atacuri rasiste ale unui observator parlamentar bulgar. Cum acest incident a avut loc în ziua în care s-a decis ca Bulgaria şi România să intre în Uniunea Europeană, a apărut problema dacă drepturile omului şi ale minorităţilor sunt într-adevăr apreciate în Bulgaria.

Crima
Mulţi oameni tind să creadă că romii sunt genetic înclinaţi să omoare. Este un nonsens. În multe cazuri, romii sunt primii care sunt suspectaţi pentru comiterea unei crime dar ultimii care sunt reabilitaţi dacă nu au fost vinovaţi. Atunci când romii într-adevăr comit o crimă, întreaga comunitate este stigmatizată şi, ca urmare, judecată şi condamnată pentru actul unei persoane. 

&
 Stereotipuri uzuale ilustrează romii ca hoţi. Din nou, aceasta este consecinţa judecării întregii comunităţi pentru actele unor persoane, care doar aparţin comunităţii. Fiecare societate are hoţii şi criminalii ei, fapt pentru care nu este stigmatizat sistematic întregul grup aşa cum se întâmplă cu romii.

Furtul

Recunoaşterea crimelor ale căror victime sunt romii este, din contră, foarte greu de obţinut. Se gândeşte cineva la lucrurile care au fost furate romilor? Romii au fost victimele Holocaustului: valorile, în special aurul lor, le-au fost luate înainte de a fi condamnaţi la moarte. În perioada de tranziţie post-  comunistă de astăzi, romii cad deseori victime ale progromurilor sau deportărilor forţate, nejuste, în timpul cărora proprietatea lor este deseori distrusă

Furtul copiilor
Mitul că romii fură copiii este vechi de secole. Chiar şi astăzi este în mod repetat utilizat. În 2006, presa românească a prezentat o femeie romă care a furat un copil non-rom. Mai târziu, s-a descoperit că femeia nu era romă ci româncă. Bineînţeles că acest lucru nu a fost spus de presă. Când copiii romi sunt furaţi de non-romi, cad victime violenţelor sau sunt omorâţi, rareori aceste lucruri devin scandaluri publice.

Drogurile
Precis sunt câţiva romi implicaţi în traficul drogurilor, la fel de mulţi pe câţi traficanţi de droguri se află practic în orice ţară din lume. Romii nu sunt genetic înclinaţi spre traficul de droguri şi nici traficul de droguri nu face parte din cultura romani. Unde apare, trebuie privit ca un alt indicator al greutăţilor cu care romii se confruntă atunci când încearcă să intre în piaţa „normală” a muncii şi al sărăciei rezultate, în aceeaşi măsură în care aceste lucruri se întâmplă tuturor grupurilor vulnerabile, inclusiv acelora ce aparţin populaţiei majoritare.